Tipuri de credit și importanța acestuia în economie

Creditul reprezintă potrivit unor specialiști încrederea creditorului că debitorul este solvabil dar mai are și o interpretare obiectivă referitoare la schimbul economic pe care acesta îl mijlocește. Acest schimb începe în prezent și se termină în viitor. In cazul în care această încredere este diminuată se pot modifica condițiile de acordare a creditelor ceea ce duce la încetinirea dezvoltării economiei și o scădere a PIB-lui. Acordarea unui credit se realizează prin transferul de fonduri de la cei agenții excedentari la cine deficitari și perceperea de dobândă în momentul rambursării. Prin intermediul creditelor se disponibilizează fondurile bănești excedentare care sunt mobilizate și redistribuite. Se creează în economie o masă monetară suplimentară. Supracreditarea ar putea pune presiune pe agenții economici cu activitate precară care în efortul lor de rambursare vor mări prețurile bunurilor și mărfurilor pe care le produc, ceea ce duce la destabilizarea economiei. Un efect negativ l-ar putea avea și subcreditarea care ar pune frână economiei. Creditarea este și o metodă de reflectare a eficienței unei activități economice dintr-o firma întrucât o activitate generatoare de profit nu necesită fonduri suplimentare care ar putea fi obținute prin creditare.

Tipuri de credit:

  • comercial – Creditul se realizează între agenții economici prin acceptarea amânării plății. Acest tip de relație comercială se realizează doar între întreprinzătorii care colaborează între ei și care au activități similare și interese comune. De aceea am putea spune că acest tip de credit este limitat. Când vânzarea se face pe datorie, urmând ca plata să se facă la scadență, vorbim despre creditul de vânzător. Când plata se face in avans atunci vorbim de creditul de cumpărător.

Prin intermediul acestui tip de credit elasticitatea de care dă dovadă furnizorul în relațiile comerciale servește intereselor ambelor părți și ajută la circulația mărfurilor. In acest fel poate fi evitat creditul bancar.

Titluri de credit sunt:

  • cambiile (biletul la ordin, trata) pot fi:
  • comerciale – încheiate între debitori și creditori în tranzacțiile comerciale prin livrarea mărfurilor pe credit
  • financiare – se referă la un pământurile obținute de la bănci
  • bonuri de tezaur – sunt acele împrumuturi obținute de stat de la banca de emisiune prin emiterea unor bonuri de tezaur care, de obicei, nu sunt acoperite la scadență.
  • cecul bancar
  • creditul bancar – sunt creditele acordate de către bănci întreprinzătorilor
  • creditul de consum – reprezintă vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de uz casnic cu folosință îndelungată
  • creditul public – când statul lansează titluri de împrumut
  • creditul ipotecar – când se garantează un credit cu un imobil

Creditul este o componentă foarte importantă a economiei. Principala condiție de acordare a unui credit de către o bancă este încrederea în client, bazată pe o serie de criterii, cum ar fi existența unor venituri permanente, posibilitatea de garantare, eventual domiciliu stabil.

Băncile mai sunt numite și instituții de credit pentru că activitatea lor de bază este aceea de creditare. Prin intermediul creditului băncile vând debitorilor dreptul de folosire a banilor, în schimbul unei dobânzi. În acest caz dobânda încasată de către banca reprezintă o sursă de venit pentru aceasta.

În cazul în care persoanele fizice sau juridice au depozite în bănci vor primi o dobândă care pentru bancă reprezintă un cost. În acest caz banca are dreptul de a folosi banii clienților până în momentul în care aceștia vor să îi retragă.

Creditul reprezintă o formă de punere în mișcare a relațiilor comerciale și de dezvoltare a economiei.

Stocurile sunt neproductive, necesită cheltuieli pentru depozitare și nu avantajează producția și circulația mărfurilor.

Creșterea Robor-ului este o consecință a supracreditării populației iar stoparea acestei se poate realiza printr-o creștere a dobânzilor. In acest fel băncile sunt descurajate până acorda credite neperformante populației, ceea ce ar avea un efect pozitiv, ducând la scăderea gradului de îndatorare. Robor-ul se calculează pe baza unor date culese de la bănci. Acum câțiva ani în contractele încheiate de bănci cu debitorii era specificata posibilitatea modificării dobânzii funcție de indicele de inflație. Dacă ar fi să analizam strategia băncilor putem spune că acestea ar putea obține câștiguri mai mici în cazul în care oferă credite cu dobânzi mari întrucât numărul doritorilor ar fi mai mic iar șansele de rambursare a creditului ar fi mai mici. Deasemenea, câștigurile băncilor ar fi mai mari în cazul în care dobânzile ar fi medii întrucât numărul creditelor ar fi mai mare iar șansele de rambursare ar fi mai mari. Competiția între bănci este acerbă și acestea pot acorda refinanțare în cazul în cel care a luat un credit la o altă bancă dorește să schimbe condițiile de finanțare.

In țările mai puțin dezvoltate cererea de credite este mai mare, ceea ce duce la majorarea dobânzii în cazul creditelor acordate de către băncile comerciale.

In cazul în care numărul creditelor ar fi foarte mare ar fi foarte probabil ca băncile să intre într- o capcană a lichidităților similară crizei bancare din anul 2008.

Această criză a pornit din SUA și nu a fost previzibilă sau au fost ignorate semnalele. Anterior acestei crize s-a dorit ca fiecare familia să dețină propria locuință și, , astfel s-au acordat credite cu dobândă mică iar ratele trebuiau plătite abia după doi ani de la încheierea contractului. Iîn toată această perioadă de doi ani clienții debitori ai băncilor aveau obligația de a plăti doar dobânda. Intrucât cererea era foarte mare prețurile locuințelor au început să crească și au apărut speculanții care cumpărau case la preț mai mic și le vindeau după câteva luni la un preț mai mare cu cca. 20- 30%. timp de doi ani băncile comerciale au acordat credite tuturor persoanelor doritoare în condiții foarte avantajoase. unele dintre bănci au intuit faptul ca multe credite ar putea fi neperformante și atunci pachetul de credite a fost vândut unor fonduri de investiții cum ar fi Lehman Brothers.

Aceste pachete a fost vândute la un preț mai mic decât valoarea lor reală si astfel au fost considerate oportunitate de către fondurile de investiții. diferența dintre valoarea reală a pachetului de credite și valoarea de vânzare fusese deja recuperată de bănci din dobânzile pe care debitorii erau obligați să le plătească în toată această perioadă de doi ani până la plata ratelor. Multe credite au fost neperformante nefiind rambursate, casele au fost părăsite și vandalizate iar fondurile de investiții au dat faliment.

You may also like...

error: Continutul este protejat